PAGINA profesorului

Stimularea activităţilor de învăţare prin evaluare

Victoria ROGA,

dr. în filologie, grad didactic superior pentru limbile germană și engleză

Didactica postmodernă, de inspiraţie şi respiraţie curriculară pune accent în mod special pe înţelegerea procesului de învăţământ ca relaţie de interdependenţă permanentă între activităţile de predare – învăţare- evaluare

CITIȚI ÎNTREG ARTICOL

The assessment is involved in every moment of teaching and is an important component of the educational process.

Chosen and applied correctly, the evaluative strategies effectively contribute to stimulating learning activities.

Didactica postmodernă, de inspiraţie şi respiraţie curriculară ( spre deosebire de didactica tradiţională, care separă activitatea de predare de cea de învăţare şi spre deosebire de cea modernă, care integrează într-o activitate complexă doar două activităţi: de predare-învăţare), pune accent în mod special pe înţelegerea procesului de învăţământ ca relaţie de interdependenţă permanentă între activităţile de predare – învăţare- evaluare [7].

De aceea evaluarea, respectiv strategiile evaluative, constituie o componentă importantă a procesului de învăţământ, fiind implicate în fiecare moment în activitatea sus-menţionată.

Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situaţiilor educative, precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor; în altele - de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile. În sfîrşit, profesorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprin­zătoare a comportamentului elevului.

Astfel, fiind vorba de un proces multidimensional, se pot identifica, în funcţie de criteriile alese, mai multe strategii de evaluare prin care pot fi executate cerinţele enumerate[6]:

Din punct de vedere al situaţiilor de evaluare:

      • evaluare realizată în circumstanţe obişnuite, bazată pe observarea activităţii elevilor;

      • evaluare specifică, realizată în condiţii special create ce presupune elaborarea şi aplicarea unor probe, partenerii angajaţi în proces fiind conştienţi de importanţa demersurilor de verificare şi apreciere întreprinse;

După funcţia dominantă îndeplinită, pot fi identificate două strategii:

      • evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce constă în localizarea lacunelor şi erorilor în cunoştinţe şi abilităţi dar şi a “punctelor forte” şi o diagnoză etiologică care relevă cauzele care au generat neajunsurile constatate);

      • evaluare predictivă prin care se urmăreşte prognozarea gradului în care elevii vor putea să răspundă pe viitor unui program de instruire;

      • evaluare normativă (compară performanţele unui elev cu ale altora),

      • evaluarea criterială măsoară performanţele individuale ale elevului la un obiectiv specific),

      • evaluarea detaliată (evaluarea realizării unei sarcini, în cadrul căreia o capacitate este divizată în unităţi didactice şi măsurată-apreciată fiecare în parte), evaluarea exploratorie (evaluarea care se angajează să confirme că un elev a rămas în urma colegilor de clasă) [6].

După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:

      • evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii (realizată prin intermediul hărţilor conceptuale, investigaţiei, chestionarului, testului [5].);

      • evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia (realizată prin observarea curentă a elevului, fişelor de lucru, examinării orale, tehnicii 3-2-1, metodelor R.A.I., SINELG, probelor de autoevaluare “Ştiu, Vreau să ştiu, Am învăţat”)[5]. Este important să diferenţiem între evaluarea formativă şi cea formatoare. Evaluarea formativă, creează lumină asupra procesului de desfăşurat în clasă, fiind centrată pe intervenţia profesorului către elev. Ea relevă răspunsuri din partea elevului, la intervenţia profesorului. Dacă evaluarea formativă facilitează învăţarea, iar cadrul didactic orientează şi conduce elevul, în cadrul evaluării formatoare iniţiativa de învăţare şi implicit de evaluare aparţine elevului care reflectă asupra rezultatelor activităţii sale. Profesorul îi urmăreşte evoluţia, oferindu-i sprijin şi îndrumare. Evaluarea formativă nu garantează de la sine că elevul a învăţat, deoarece vine din afara sa. Rolul său prioritar este cel de reglare a activităţii cu ajutorul profesorului. Evaluarea formatoare este mult mai eficientă pentru că vine din propria iniţiativă a celui care învaţă şi se implică în realizarea unor materiale cu scop evaluativ, sporindu-şi în acelaşi timp capacităţile de autoevaluare. Pentru acesta este necesar ca profesorul să deţină o serie de tehnici prin care să-i înveţe pe elevi să înveţe, modalităţi prin care elevul să se simtă activ şi să-şi poată evalua propriile activităţi. Evaluarea formatoare are rol de reglare şi autoreglare a activităţii cu sprijunul ambilor parteneri ai acţiunii educaţionale, astfel metodele de evaluare alternativă (dialogată) “cucerind” tot mai mult teren în faţa celor tradiţionale. Printre principalele metode alternative de evaluare, ale căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt: observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului, investigaţia, portofoliul, proiectul, studiul de caz, interviul, referatul, autoevaluarea, hărţi conceptuale, lucrări de curs , etc.[4].

      • evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire (examene orale, scrise sau practice, portofolii, proiecte de grup şi individuale (a se vedea şi [5].

După autorul care efectuează evaluarea, pot fi identificate trei strategii:

      • evaluare internă, întreprinsă de aceeaşi persoană/ instituţie care este direct implicată şi a condus activitatea de învăţare (de exemplu, învăţătorul sau profesorul clasei);

      • evaluarea externă, realizată de o altă persoană/ instituţie, alta decât cea care a asigurat derularea predării şi învăţării;

      • autoevaluare, efectuată de subiectul însuşi asupra propriului progres.

Evaluarea trebuie să asigure [8]:

    1. Tratarea egală a tuturor elevilor, fără discriminare sau părtinire a unora, în ceea ce priveşte respectul şi valorizarea lor ca indivizi, evaluarea constructivă şi sistematică, oferta de sprijin în învăţare, angajarea în sarcinile de lucru;

    2. Crearea unei atmosfere de colaborare şi lucru în echipă, în locul uneia de concurenţă şi rivalitate;

    3. Utilizarea unor sarcini de lucru autentice, cu relevanţă în viaţa reală şi adecvate diferitelor grupuri culturale, care să solicite elevilor să opereze cu informaţii interdisciplinare şi să valorifice posibilităţile lor de progres;

    4. Includerea unor experienţe care să promoveze empatia, înţelegerea şi respectul reciproc între elevi. Ultimul aspect din procesul de invatamant, respective evaluarea , trebuie sa respecte urmatoarele: evaluarea să fie sistematică şi continuă, integrată în actul predării curente, să fie autentică în conţinut şi în performanţele proiectate; să fie utilizată în principal evaluarea de progres (achiziţiile individuale) în locul evaluării normative, în care achiziţiile individuale sânt comparate cu norma de grup; progresia învăţării să fie bine tradusă în standarde şi descriptori de performanţă, iar standardele să fie formulate în aşa fel încât fiecare elev să aibă posibilitatea succesului; evaluatorii să angajeze elevii în aprecierea prestaţiilor proprii, precum şi ale colegilor.

Evaluarea este „un mijloc în slujba progresului educativ, stimulator al activităţii elevului şi al facilitării progresului său, o acţiune complexă, adresată unei fiinţe în devenire, care s-o ajute pe ultima să-şi construiască viitorul ”[3]. Ea este „activitatea comună a profesorului şi a elevului, în cadrul căreia se închide circuitul predare-învăţare” [9] şi ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).

Profesorul obţine pe calea feed-back-ului informaţii privitoare la rezultatele activităţii de învăţare (cunoştinţe stocate, capacităţi formate) şi reglează activitatea următoare în raport cu această informaţie. Cunoaşterea performanţelor obţinute, a eşecurilor înregistrate şi a cauzelor acestora constituie cadrul de referinţă pentru aprecierea activităţii profesorului şi a elevului. Cu cât profesorul are posibilitatea să cunoască mai exact succesul sau insuccesul înregistrat de elevi la fiecare etapă a procesului de învăţământ, cu atât mai bine va putea să conştientizeze cauzele eşecului şi cu atât mai adecvat va putea să organizeze activitatea viitoare, asigurând astfel calea spre succes.

O evaluare continuă, realizată corect, în care primează sistemul recompensei, a întăririi pozitive, va duce la menţinerea motivaţiei în învăţare, or, „motivaţia, alături de afectivitate şi voinţă, reprezintă principala sursă de menţinere în activitatea elevului” [3].Pornind de la ideea că „motivaţia este un imbold interior, distinct de stimulentele sau condiţionările exterioare” [2:177], evaluarea în procesul de învăţământ este un cadru motivaţional forte pentru ambele părţi implicate în acest proces. În acest context este important de accentuat că felul în care se face estimarea, evaluarea şi notarea este hotărâtor pentru atitudinea elevului faţă de învăţare: „dacă o tratează cu seriozitate, decişi şi cu devotament, sau dacă sunt preocupaţi doar de nota pe care o vor primi pentru eforturile depuse” [2:269]. Pentru a distanţa elevul de această „primejdie” este necesar de a nu aprecia cu notă toate activităţile, ci de a asigura o activitate continuă şi evolutivă prin comentarii ale profesorului (orale sau scrise), prin aprecieri verbale, aprecieri ale colegilor, discuţii interpretative, crearea situaţiilor problematizate - momente stimulative concurente ale aprecierii prin notare.

Un alt pericol ar fi eşecul, care, adesea fiind interpretat ca factor pur negativ, poate conduce spre depresii, conflicte, etc. De aceea este necesar de a face o diferenţă între noţiunile de „eşec final” şi de „eşec de parcurs” [2:270], ultimul fiind un fenomen absolut normal în procesul de învăţare. E important ca şi elevul să înţeleagă acest lucru, să perceapă eşecul de parcurs ca pe un element temporar, ca pe o treaptă absolut normală (chiar dacă nu şi plăcută) spre succesul final. Elevul trebuie să fie stimulat să-şi depăşească în permanenţă limitele, să atingă noi performanţe, să nu aibă frica că „va cădea”, să conşientizeze că „fiecare poate cădea, important e să poţi să te ridici”. Considerăm că eşecul temporar nu trebuie să fie penalizat, dacă el este depăşit în timp util, din contra, profesorul trebuie să dea dovadă de maturitate profesională şi „să ofere şanse” de depăşire, să creeze o ambianţă pozitivă şi, dacă este necesar, să redirecţioneze traseul de învăţare iniţial stabilit în favoarea elevului, asigurând studierea etapizată, însoţită de sfaturi, orientări, critici constructive, autocritică, etc. Atunci când elevul este conştient de evoluţia sa pe parcursul procesului, nu va fi surprins de rezultatul final, nu va invoca scuze şi nu va manifesta nemulţumire sau revoltă. Am observat de-a lungul anilor de predare că un mod eficient de evaluare este autoevaluarea şi evaluarea efectuată de colegi. Spre marea mea surprindere am remarcat de multe ori un grad înalt de obiectivitate în cadrul a astfel de evaluări, însoţite de comentarii argumentate din partea elevului. Sunt de părerea, deci, că profesorul trebuie să orienteze elevul către o monitorizare continuă a propriilor eforturi şi realizări pe parcursul procesului de învăţare, dar şi către o comparare cu cele ale colegilor. Acest factor va asigura o atitudine de cooperare, spirit de concurenţă constructivă şi prezenţă activă în pocesul sus-menţionat, or „autoevaluarea este posibilă şi necesară întrucât serveşte cunoaşterii (perceperii) de sine (autocunoaşterii) şi dezvoltării conştiinţei de sine (autoconştiinţei), aspecte esenţiale ce vor da posibilitatea,cu timpul, fiecăruia să descopere sensul propriei valori, premisă necesară oricărei depăşiri; o disponibilitate privită în perspectiva educaţiei permanente, care presupune angajarea individului nu numai în procesul propriei formări, ci şi în acţiunea de evaluare a propriei formări pentru a deveni capabili de autoperfecţionare”[1:312].

Evaluarea permite stabilirea nu doar a nivelului de însuşire a materialului la nivel teoretic sau în condiţii artificiale de aplicare, ci şi în situaţii de viaţă concrete, or, „învăţarea apreciată în situaţii autentice de viaţă este mai valoroasă decât învăţarea în contexte academice” [2:272]. Un exemplu elocvent în acest sens, raportat la cunoaşterea unui aspect concret al unei limbi străine studiate, ar fi capacitatea elevului de a face faţă, fără a se bloca, unei discuţii telefonice, interviu, traduceri aflându-se faţă în faţă cu vorbitori autentici ai limbii studiate. În acest caz elevul va avea posibilitatea să se autoevalueze şi să accepte imboldul către autoperfecţionare.

Concluzionând, putem afirma că evaluarea este un element indispensabil al procesului instructiv, factor stimulativ atât pentru învăţător, cât şi pentru elev, prezent la orice etapă de învăţare, ce contribuie în mod sistematic la asigurarea progresului în dezvoltarea intelectuală şi psihoemoţională a elevului.


Bibliografie

  1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri si strategii, , Bucureşti : Editura Aramis, 2002, 345 p.

  2. Graham, D.L., Predarea fundamentată pe principii biblice, Colorado: Copyright, 2003, 311 p.

  3. Impactul evaluării asupra motivaţiei în învăţare//www.scritube.com/sociologie/psihologie/ Impactul- evaluării- asupra motivaţiei –în- învăţare

  4. Luncanu, V., Metode alternative de evaluare// www.scribd.com/doc/28256021/Metode-Alternative-de-Evaluare

  5. Metode alternative de predare-învăţare-evaluare//www.aurore.bytehost17.com/pagini/articole/autori/diana dinca/ strategii activizatoare.pps

  6. Metode şi tehnici de evaluare// www.dppd.ro/pedagogie/209strategiide evaluare_studenti.doc

  7. Predarea, învăţarea, evaluarea//www.contabilizat-ro/ file/ cursuri-de-perfecţionare/ elemente-de-teoria-şi-metodologie-instruirii-prelegeri-universitare/cap.2.pdf

  8. Procesul de învăţământ// www. slideshare.net/anamaria89/8procesul-de-învăţăînt

  9. Radu I.T., Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

ASPECTE ALE PREDĂRII DE LA DISTANȚĂ - 1

Ina BEDROS,

Profesor de limba engleză, master

Școala este locul unde înveți, socializezi, interacționezi, râzi și îți exprimi emoțiile, înțelegi și ești înțeles.

Această perioadă pandemică ne-a deschis o nouă poartă spre o școală altfel, o școală de acasă – online.

CITIȚI ÎNTREG ARTICOL

Școala este locul unde înveți, socializezi, interacționezi, râzi și îți exprimi emoțiile, înțelegi și ești înțeles.

Această perioadă pandemică ne-a deschis o nouă poartă spre o școală altfel, o școală de acasă – online.

Cu toți ne-am trezit dintr-o dată într-o nouă lume, o lume digitală, cu o suită de aspecte necunoscute. Dezvoltarea competențelor digitale a escaladat, iar utilizarea instrumente efective de predare de la distanță – a devenit o necesitate ce nu mai poate fi ignorată.

Platformele educaționale, instrumentele digitale, numeroasele site-uri – au fost intens cercetate. Zoom, Google Classroom, Kahoot, Google Form, Socrative, Quizizz, OpenBoard, Linoit, Padlet au fost cele mai utilizate pentru facilitarea procesului educațional online.

Tot ce putem distribui pe parcursul lecțiilor e captivant, entuziasmant. Este creat un mediu de învățare eficient, elevii au posibilitatea de a-și exprima opiniile personale, se dezvoltă abilitățile de producere a mesajelor orale și scrise. Se asigură transparența fiecărui elev ca participant activ pe parcursul predării-învățării online. Cu doar un clic am putut crea sau găsi exerciții online de diverse tipuri. În așa fel lecțiile de engleză au asigurat dezvoltarea abilităților de lectură, gramatică, vocabular, vorbire și audiere. Aceste instrumente: Proprof, Kahoot, Quizizz, Testomoz, Learning apps, Edpuzzle, Go Conquer, Socrative etc, facilitează munca profesorului și intrigă elevul de a descoperi, a se implica mai activ, a interacționa etc.

Această avalanșă de informație necesită timp enorm pentru a fi procesată, studiată, creată și apoi adusă elevului. Crearea sau selectarea lecțiilor, predarea lecțiilor online, repartizarea sarcinilor și a temelor pentru acasă și verificarea lor a mărit numărul de ore lucrate.

Orele online par a fi departe de orele în clasă, timpul de parcă ar avea secunde, nu minute. Am descoperit că predarea de la distanță necesită o gestionare foarte corectă a timpului.

De asemenea tot în acest context putem specifica aspectul psiho - emoțional atât al elevului, cât și al profesorului. Predarea de la distanță ne face mai reci, ea oprește acest proces afectiv de relaționare, această legătură emoțională dintre elev-elev, profesor-elev, profesor-profesor. În această perioadă am auzit deseori cum elevii își exprimau dorința de a veni la școală, nu pentru a studia, ci pentru a se revedea, a socializa, a fi mai aproape unul de celălalt. Acest aspect ne-a lipsit mult în această perioadă.

Carantina ne-a învățat să dezvoltăm abilitățile, să ne setăm prioritățile în raport cu principiile Time Management-ului. Am înțeles importanța valorificării timpului cu Dumnezeu, cu familia, timpului acordat dezvoltării personale și profesionale.

Predarea de la distanță ne-a făcut să fim multifuncționali, am dezvoltat competențe digitale necesare pentru viață, am dezvoltat unele aspecte din inteligența artificială, diminuând totuși impactul inteligenței emoționale.

Alegerea e de partea noastră și ar trebui să răspundem prompt la unele întrebări. Ce am învățat? Ce riscuri ne asumăm? Ce trebuie să îmbunătățim? Cum vom administra eficient - evoluția altor etape ale învățării online?

ASPECTE ALE PREDĂRII DE LA DISTANȚĂ - 2

Ina POPOVICI,

Profesor de limba română și italiană, gradul didactic II, master

Tot ceea ce sunt și sper încă să fiu se datorează în mare parte educației pe care am primit-o acasă, la școală, la biserică, în societate. Educația nu este o operă de rutină, ci una de creație continuă. Un proces prin care învățăm să facem toate lucrurile din plăcere.

CITIȚI ÎNTREG ARTICOL

Tot ceea ce sunt și sper încă să fiu se datorează în mare parte educației pe care am primit-o acasă, la școală, la biserică, în societate. Educația nu este o operă de rutină, ci una de creație continuă. Un proces prin care învățăm să facem toate lucrurile din plăcere.

De fapt, profesorii transmit o anumită informație discipolilor, în același timp prin gesturile pline de iubire sau chiar supărare, fapte înțelepte, priviri pline de admirație aruncate pe furiș ei redau sentimente, stări, emoții. Sădesc valori fundamentale în inimile elevilor. Nu poți învăța credința, nădejdea , dragostea sau blândețea până nu o vezi trăită de ceilalți, ori venim la școală doar pentru a studia materiile de bază precum matematică, biologie sau fizică.

Îmi amintesc de ziua când una dintre elevele mele s-a apropiat de mine și mi-a dăruit o felicitare confecționată, cu următorul mesaj: „Poate nu vom ține minte tot ceea ce ne-ați învățat, dar cu siguranță nu vom uita cât de speciali ne-ați făcut să ne simțim.” Eu știu că ea a fost sinceră și cuvintele acestea au rămas ca o pecete pe inima mea.

Nu cunosc toate lucrurile din univers, deși mi-ar place să le cunosc pentru copii mei, însă mereu am conștientizat faptul că atitudinea mea va influența pozitiv sau negativ comportamentul lor. Împreună am depus o muncă asiduă pentru a construi relații, pentru a lega prietenii, pentru a-i pregăti de maturitate.

Și așa cum se întâmplă de obicei, atunci când credeam că am mai însușit o lecție a vieții pe neașteptate a venit examenul.

Da, chiar asta a fost, un examen, procesul de predare la distanță a testat profesorii, părinții și elevii în aceeași măsură.

În calitate de profesor, pot afirma că nu mi-am testat doar cunoștințele în domeniul profesional sau tehnic, ci și în domeniul responsabilității, supunerii, răbdării.

Cel mai complicat a fost în primele zile, a trebuit să ne acomodăm cu noile platforme de predare, să găsim locul potrivit, cu siguranță a fost mai complicat pentru cei care au câțiva copii, sau pentru cei ca și mine, eram trei profesoare într-o casă. Fiecare trebuie să aibă propriul calculator, telefon și conectare permanentă la internet.

Am folosit platforme precum Zoom, Kahoot, Google Classroom, Trivia Maker. Temele pentru acasă de cele mai multe ori erau niște filmulețe, compuneri, mai rar teste, activități practice precum gătitul , pentru a le dezvolta creativitatea și a le accentua unicitatea.

Sunt recunoscătoare administrației liceului pentru organizarea timpului de lucru într-un mod util, au căutat soluții accesibile pentru fiecare profesor și copil, au monitorizat rezultatele obținute.

Am rămas plăcut impresionată de atitudinea elevilor, aveau grijă unul de altul, se interesau de sănătatea colegilor, erau gata să acorde ajutor , să ofere sfaturi. Au muncit mult, au dat dovadă de responsabilitate, unii dintre ei chiar și-au descoperit noi talente, însă aproape la fiecare lecție întrebau când vom reveni la școală. Desigur, nu pot spune că nu au fost alții care nu au trișat, nu au copiat sau au fost prezenți la fiecare lecție, deoarece uneori camerele nu erau conectate. A fost o perioadă în care a fost nevoie să oferim încredere și să nu ne pripim să învinovățim, chiar dacă noi cunoaștem capacitățile copiilor și sârguința de care dau dovadă în clasă.

Totuși , este imposibil să nu menționez faptul că această frântură de timp a dus și la răcirea relațiilor. Până la urmă erau extenuați toți deopotrivă, părinți, copii și profesori. Faptul că elevii noștri locuiesc în Chișinău și au fost asigurați cu toate materialele necesare pentru a participa la lecții a fost cel mai mare beneficiu, însă de forte multe ori mă întrebam cum se descurcă cei de la țară, deoarece pentru mulți dintre ei telefonul mobil este un lux, nemaivorbind de o conectare permanentă la internet, sau achiziționarea unui calculator.

În final, vreau să remarc faptul că sistemul educațional dintr-o țară are ca scop cultivarea valorilor și pregătirea individului de viață, oferă posibilități egale tuturor celor care studiază, dar oare cum să fim siguri că reușim să ne atingem scopurile prin predarea la distanță?

ASPECTE ALE PREDĂRII DE LA DISTANȚĂ - 3

Vera PAPUC,

Profesor de limba română, gradul didactic superior

Procesul de predare la distanta ne-a luat prin surprindere, de aceea, la început, am fost bulversați, traversând, în primele zile, un blocaj emoțional, trăind sentimentul neîmplinirii, al nerealizării profesionale ...

CITIȚI ÎNTREG ARTICOL

Procesul de predare la distanta ne-a luat prin surprindere, de aceea, la început, am fost bulversați, traversând, în primele zile, un blocaj emoțional, trăind sentimentul neîmplinirii, al nerealizării profesionale. Datorita, însă, agilității, reacției prompte si competentei administrației, chiar din primele zile, am depășit cu ușurința aceste dificultăți. Am fost instruiți, pas cu pas, în ședințele pe ZOOM, colective, de grup si particulare, cum sa accesam, ne-a dirijat fiecare detaliu, ne-au răspuns ori de cate ori am avut probleme, astfel reușind să depășim deficientele si sa realizam cu succes PED. Aceasta perioada ne-a confirmat încă o data că agilitatea si learnability sunt principiile care, in contextul modern al schimbărilor continue, trebuie sa devină cheia de acțiune si de perfecționare pentru excelare. Classroom-ul a devenit, în aceasta perioada, platforma de baza a evaluărilor scrise. Un punct vulnerabil la care ne-a atenționat PED, este pregătirea elevilor privind tehnoredactarea textelor, a eseului, a comentariilor în WORD, cu respectarea tuturor normelor, aceasta generând dificultăți la evaluarea lucrărilor. în același timp, scrierea digitala ar putea știrbi din competenta scrisului de mana, de aceea, la ore pe ZOOM, ne-am străduit sa le întreținem aceasta abilitate prin exerciții de scriere. Menționez ca în aceasta perioada am avut o comunicare intensă și consistenta cu administrația pentru asigurarea sintalității colectivului. Apreciem, de asemenea, pauzele de cafea pe ZOOM, in cadrul cărora ne revedeam toți colegii, discutam, ne împărtășeam emoțiile, temerile, reușitele, încurajându-ne reciproc și susținându-ne unitatea. Sinergia colectivului a fost întreținută de ședințele pe ZOOM, în cadrul cărora administrația ne-a instruit si ne-a ținut la curent cu toate noutățile, ne-a ascultat, cu răbdare, neliniștile, realizările, evaluând zilnic starea de lucruri la fiecare clasa, disciplina, arie, profesor, elev.

Acest fapt ne-a făcut sa ne simțim siguri de ceea ce făceam, să știm ca monitorizarea este la înălțime și ca toate sunt ținute în control. Deși ne-am îmbrățișam cu sufletul, ne-a lipsit mult degustarea din culinarie colegilor, cafeaua preparată, desigur timpul devoțional.

În concluzile, reiterez ca PED ne-a actualizat fiabilitatea câtorva principii fundamentale: atitudinea întotdeauna determina altitudinea, sinergia colectivului depinde substanțial de managementul eficient si empatic, excelarea se realizează prin agilitate si learnability, ca niciodată nu este târziu sa înveți (mă refer la vârsta). Dar concludem ca tehnologia, oricât de performanta nu ar fi, nu poate înlocui esențialul - relația vie a sufletelor, emoționalul, interceptarea stărilor de spirit care empatizează și nevoia acuta de asertivitate si relație de la inima la inima live.